Exploratorii sunt mereu deschiși studierii istoriilor pentru că au de urmat o cale ce, uneori, începe chiar de la ei.

Totul are o istorie. Tot ceea ce facem, tot ceea ce folosim, tot ceea ce studiem este produsul unui set de cauze, idei și practici care au existat înaintea noastră și există odată cu noi. Chiar și materialul pe care îl învățăm la alte cursuri are elemente istorice importante – fie pentru că înțelegerea/perceptia  noastră asupra unui  subiect s-a schimbat în timp și trebuie actualizat, fie pentru că disciplina respectivă are o perspectivă istorică.

Studierea istoriilor diverse ii ajută pe exploratori să înțeleagă cum evenimentele din trecut au făcut lucrurile să fie așa cum sunt astăzi, practic, de ce viața noastră în prezent este așa cum este. Cu lecții din trecut, exploratorii nu numai că învață despre umanitatea înșăși și despre cum aceasta a apărut, a devenit, și spre ce tinde, dar își dezvoltă capacitatea de a simți pulsul ei, devenirea, evitând greșelile deja făcute sau asumânduși-le, pășind spre viitor cu lecții învățate, având capacitatea de a crea căi mai bune pentru viitorul lor. Istoria este învățată, dar de cele mai multe ori este trăită.

Istoriile pot fi intens personale. Învățând despre trecutul lucrurilor, al obiceiurilor și obiectelor, al științelor, și evenimentelor, exploratorii ar putea descoperi cum propriile lor vieți se potrivesc în experiența umană. Pătrunzând în lumea istoriilor, este ca și cum rezolvă puzzle-uri sau mistere. Ce poate fi mai interesant pentru un explorator? Și ce explorator este acela care nu este atras de mister, de necunoscut?

Dintre toate cele pe care le cunoaștem sau sunt, deja pe cale de a fi cunoscute, cea mai neștiută figură rămânem tot noi, omul modern, contemporanii, pentru că facem istorie dar suntem în același timp, un produs, un rezultat al ei. Cum a spus Martin Luther King, “noi nu facem istoria, cît mai ales noi suntem produsul istoriei !”

Istoria mai are un alt punct atractiv pentru explorator – multitudinea de limbaje și necesitatea deprinderii lor. Pentru că nu întotdeauna avem răspunsuri venite pe căi simple, avem nevoie de o multitudine de limbaje. Pentru că istoria cercetează, cultivă semne dintr-o mulțime de limbaje.

La un prim nivel avem limbajul exprimat prin litere, în texte mai mult ori mai puțin înțelese, dar avem limbajul sunetelor (fonetica) și al muzicii, al arhitecturii, al artelor plastice în toate formele de expresie, al antropologiei, al biologiei, al microbiologiei, al botanicii uneori, al geologiei și chiar al structurilor venite din spațiu (Tutankamon avea un stilet făcut din quart, material inexistent sau imposibil de prelucrat la acea vreme, de aceea unii arheologiisunt tentați să susțină că arma are conținut venit din spațiu).

Pe scurt, istoria are și se folosește de o multitudine de limbaje, se exprimă printr-o multitudine de limbaje sau coduri, unele vechi altele noi, necesare înțelegerii timpului trecut dar și aceluia în care trăim.

Iată de ce , pentru exploratori , istoriile sunt importante, iată de ce exploratorii sunt oamenii celor 100 de limbaje, iată de ce exploratorii fac istorii la Școala Explore 100!